Peste tot in jurul tau este intuneric, nu vezi incotro mergi, te lasi purtat de vant. Mergi relaxat pentru ca stii ca daca mai e cineva cu tine in acest intuneric, cu siguranta va fi mai speriat decat esti tu. In relaxarea ta controlata traiesti senzatia teleportarii, nu exista niciun reper in jurul tau, nicio coordonata, mintea ta e libera sa inlocuiasca fiecare punct negru cu cate unul colorat si sa ti deseneze un peisaj. Iti place asa pentru ca a trecut ceva timp de cand nu a mai rasarit un soare, nu ai mai fost la plaja, nu ai mai facut cumparaturi, nu ai mai luat legatura cu nimeni... Stai singur in apartamentul tau cu doua camere. Jaluzele sunt trase, te ai incuiat inauntru. Ai aruncat cheia in toatela.Bine, ca nu e intuneric chiar tot timpul, mai deschizi televizorul din cand in cand pe vh1, e singura modalitate prin care mai poti asculta melodia ta. Dar intunericul din mintea ta este acolo constant si nici nu vrei sa scapi de el.

De fiecare data cand ai incercat sa deschizi un gemulet si a patruns putina lumina, te ai simtit impins de la spate de milioane de lilieci scarbosi si razvratiti, care s au trezit, deranjati de lumina. Bineinteles ca aceste milioane de ganduri o sa te urmareasca atata timp cat stai la intuneric, cu ele.