Stai in pat, cu calculatorul in brate, vezi in ceata, degeaba iti freci ochii. Supararea este atat de apasatoare, incat nu numai sufletul sufera. A depasit granitele si s a extins ca o tumoare, invaluindu ti psihicul puternic. Amaraciunea este inexplicabila, desi te inconjoara din toate partile, probabil ca ceea ce te face confuz, este complexitatea acesteia, pentru ca drumurile sunt atat de colorate, incat n ai cum sa nu le distingi. Ti e frica atat de mult, desi nu ai niciun motiv sa simti asta. Probabil ca totul pare atat de calculat, totul te conduce atat de departe, incat nu vrei sa gresesti tocmai inaintea finalului. Te iei cu mainile de cap, clipesti rar, respiri adanc, uneori te uiti in jur, incerci sa revii la realitate, dar nu dureaza mult, imediat privesti iar in pamant. Te gandesti la ce sa te mai gandesti, iar apoi iti dai seama ca toata gandirea aceasta iti declanseaza amaraciunea; incepi sa te gandesti la cum ai putea sa te opresti din gandit, iar cand iti dai seama de cum vei face asta, realizezi ca tot ai nevoie sa te gandesti ca sa nu te mai gandesti. Vrei sa fumezi, de aceea iti aprinzi o tigara. Dar aerul din camera ta este steril, iar cand tigara emana fumul inecacios, te simti mai murdar. Apoi te gandesti la ceva care nu e murdar in viata ta. Oamenii sunt murdari, nici nu mai trebuie sa ti recapitulezi in gand de ce. Strazile sunt murdare, nu neaparat din cauza poluarii; oamenii merg pe strazi. Pamantul este murdar; noi suntem facuti din pamant. Aerul este murdar, pentru ca de oxigen avem nevoie permanent pentru a exista, nu exista nimic de care creierul sa fie mai dependent, iar creierul uman este mult prea murdar. Ochii nostri sunt murdari, vedem toata anormalitatea din jurul nostru cu ei. Apa este murdara; ne spalam pamantul prefacut in corp cu apa, rezistam cu apa, supravietuim cu apa, apa mentine oamenii vii. Ma intreb daca si cerul este murdar. Infinitul albastru isi da acordul atunci cand sufletele murdare incearca sa treaca de el. Ori este si el la fel de corupt si de murdar, pentru ca accepta atata murdarie acolo, ori el este atat de pur si linistitor, incat el, in toata infinitatea lui, sterge amaraciunea murdara si ii lustruieste granitele pentru a-i arata frumosul...